Programarea Flash - O noţiune destul de abstractă pentru unii dintre noi, chiar şi pentru cei din “branşă”. În momentul în care sunt pus în situaţia de a explica ce înseamnă, recurg mereu la comparaţia dintre mine şi un păpuşar. Precum el se foloseşte de frânghii pentru a da viaţă respectivei păpuşi, tot aşa şi eu, prin intermediul programării în Flash dau viaţă design-ului.
Resursa care e bătută în cuie şi care din păcate nu ajunge aproape niciodată este timpul. Ca şi orice altă resursă e limitată, şi de cele mai multe ori e prost utilizată. În activitatea oricărei persoane timpul apare ca şi variabilă în ecuaţie. Cei mai mulţi dintre noi pierd cel puţin trei ore pe zi, fără a şti ce s-a întâmplat cu ele. Această pierdere nu e intenţionată sau conştientizată. Dacă ar fi aşa, ar fi mult mai uşor de corectat. Pierderile de timp se datorează de cele mai multe ori obiceiurilor nesănătoase. De exemplu, e aprope o regulă ca sarcinile uşoare sunt rezolvate primele, iar cele mai grele să fie lăsate pe final de zi. Sau începi o activitate, eşti întrerupt, uiţi care era ideea, începi alta şi în felul acesta nu termini nimic în timp util.
Şcoli, licee, facultăţi, cărţi şi reviste, cursuri, tutoriale, training-uri, ne învaţă tehnici, ne învaţă să facem calculatorul să lucreze împreună cu noi, ne transformă din începători în avansaţi sau poate chiar experţi, ne ajută să ne transpunem viziunea într-o lucrare practică, însa nu ne pot oferi ceea ce ne dăm seama mai târziu că este cel mai important, şi anume experienţa de lucru propriu-zis, experienţa în lucrul pe proiecte reale. Proiectele reale au cerinţe şi limitări, deadline-uri tăioase, sunt proiecte cu finalitate palpabilă şi servesc unui scop precis pentru care cineva să ne şi plătească. Proiectele reale ne dau experienţa de care avem nevoie, fără doar şi poate, în momentul în care vrem să obţinem un loc de muncă într-un studio / o companie / o agenţie.
Experienţa ca tânăr designer se poate acumula în mai multe moduri şi poate veni din mai multe direcţii.
Cu puţină întârziere, iată şi continuarea articolului…
2005
Cred că acest an este cel mai important de până acum în întreaga istorie a X3 (istorie scurtă, ce-i drept). Începutul de an a adus şi mici modificări în echipa de creaţie, Sorin fiind unul dintre noii veniţi. Şi încetul cu încetul s-a întâmplat ceva ce speram eu să ne ocolească ca şi echipa: ‘bisericuţe’- cred că e termenul potrivit aici. Am ajuns la un volum de lucru care permitea să ne acoperim cu uşurinţă cheltuielile, dar nu era unul care să ţină ocupată în permanenţă întreaga echipă - motiv pentru care au apărut anumite discuţii, cred eu.
De aproape 2 luni tot încerc să scriu acest articol. Este mult mai dificil decât pare la prima vedere, credeţi-mă. De la început ştiam că voi vorbi despre X3 şi istoria acestei companii - adică ultimii 6 ani din viaţa mea (că doar fiind un workaholic cu acte în regulă, nu prea a existat altceva pentru mine în anii ăştia).
Am încercat să fiu obiectiv şi să analizez compania pe baza unor criterii clare, uşor de cuantificat. N-am reuşit - şi nu fiindcă nu aş putea citi nişte rapoarte, ci pentru că asta nu spune nimic despre cine suntem, ce-am fost sau ce vrem să fim. Aşa că, îmi permit să fiu sincer şi de-a dreptul subiectiv ;).
Stilul este asemeni unui copil răsfăţat de părinţi, care la rândul său îi ajută să îşi redescopere spiritul şi odată cu acesta, identitatea. Este debordant de energie, individualitate şi totodată dă dovadă de o sensibilitate vulnerabilă. Te ajută să te redescoperi, să te reinventezi, dându-ţi ocazia să priveşti dincolo de aparenţe, să descoperi elementul uman care îi dă viaţă, care îl defineşte şi îl conturează. Este o expresie a timpului şi totuşi nu reflectă circumstanţe. Te determină să priveşti şi să gandeşti asupra caracterului, şi de multe ori te bulversează prin spontaneitate .
Totodată el este rodul unei gândiri unitare prin individualizare, în care fiecare individ se poate regăsi şi mai mult decât atât, fiecare individ se poate redescoperi prin întregul format, pentru că fiecare ar trebui să aibă posibilitatea de a se exprima şi de a evolua liber şi creativ. Astfel descoperi că legătura dintre formă, conţinut şi context nu este una artificială, ci este însuşi personalitatea întregului.
Stilul se conturează prin valoarea individului şi este secondat de mijloacele de expresie abordate. Este susţinut de fond şi formă într-un întreg care generează coerenţă, iar schema cromatică ritmică subliniază imprevizibilul, experimentalul ducând la soluţii dinamice care impulsionează senzorialul, lărgind suportul semantic totodată spargând cadrul convenţional.
Aceste principii definesc şi totodată accentuează atitudinea noastră în raport cu scena Internetului, în care, în viziunea X3 Studios, actorul principal este experienţa unică pe care publicul o percepe şi o interpretează.
Voi porni de la un fapt concret: ultimul sosit în echipa X3 a aflat că avem un job de Flash Designer disponibil prin intermediul unei prietene care a citit articolul lui Radu. Pentru a găsi persoana care să se potrivească acestui job, am întâmpinat greutăţi mari. Candidaţii care au trimis CV-uri fie nu aveau nici o treabă cu cerinţele noastre, fie erau foarte plini de sine şi de ce ştiu ei că ştiu, fie nu îşi aveau locul la noi ca şi atitudine. Deci dezastru. Răspunsurile pe care le-am primit de pe blogul lui Radu însă, au deschis complet alte oportunităţi, practic ne-au deschis ochii asupra faptului că poate nu căutăm unde trebuie.
Aici e un moment şi un loc potrivit unde intră în scenă blogul de companie. Atributelor bine cunoscute pe care acesta le îndeplineşte: transparenţă asupra firmei, în vogă, cu priză la public, se mai adaugă una deosebit de importantă: blogul de companie devine o unealtă şi în a aduce oameni talentaţi în echipă. De ce acest lucru? Simplu: căutarea este mult mai specifică, te adresezi exact publicului care trebuie să audă de tine, beneficiezi de credibilitatea şi prestigiul pe care le are compania, sau pe care le poate construi sau susţine şi prin intermediul blogului.
Aş dori să fac diferenţa între un blog care e dedicat exclusiv recrutării şi un blog de companie. Cel din urmă are avantajul că dă detalii unor potenţiali viitori colegi despre cum arată firma în interior, care e echipa, ce idei se vehiculează la nivelul acesteia, adică îl ajută pe acest potenţial nou coleg să îşi contureaze o imagine cât mai realistă, pe care poate apoi să o pună în balanţă cu ce anume caută el. Lucru care se întămplă evident dacă articolele reflectă părerile noastre sincere şi relevante .
