Ei na, c-am văzut-o şi pe asta! Te aştepţi la lume ciudată, grupuleţe restrânse (în funcţie de limbajul de programare sau apartenenţă la o firmă sau alta), invidioşi, chelioşi, ochelarişti :). Şi faci efortul să te trezeşti de dimineaţa - ora 10:30, duminică…e ceva pentru mine - doar ca să vorbeşti 5 minute de un proiect în care crezi. Şi te pregăteşti să răspunzi la cele mai ciudate întrebări, să îţi aperi onorea şi blazonul, alea, alea.
Nu e de mirare că un articol care încearcă să cuantifice problemele reale din industria în care activăm este citit. Nu e de mirare că lumea va comenta la acesta, cum fiecare dintre noi are ceva de spus pe această temă. Până aici totul ok.
Acum vine următorul pas. Unul dintre cei care au comentat la articolul precedent, Ovidiu Hrin, vorbea despre o încercare de a ne întâlni, măcar pe plan local, oamenii din industrie - şi da, ceva lipsea într-adevăr. Trebuie să ne dorim mai mult de atât. O situaţie drastică necesită acţiuni drastice.
Acum mai puţin de un an eram un student dezamăgit de facultatea sa şi care visa să poată învăţa cât mai mult în domeniul web designului. I-am găsit întâmplător, le-am trimis CV-ul meu iar în aceeaşi seară m-au contactat - am fost plăcut surprins de faptul că nu m-au lăsat să aştept. Prima persoană cu care am stat de vorbă a fost Andreea, care mi-a conturat într-un fel o impresie bună despre X3. O impresie plăcută de oameni friendly şi serioşi în acelaşi timp. Ziua următoare îi căutam pe o stradă liniştită şi răcoroasă, iar cu puţin efort i-am găsit.
Când ne vom uni ca şi industrie şi vom înceta să ne mai împroşcăm reciproc? Când vom putea cu adevărat aprecia şi respecta ce a făcut “vecinul” fără să fim cârcotaşi? De ce credem că noi am fi făcut totul mai bine, că de fapt “ăia” nu se pricep?
Când vom învăţa să spunem “nu” acelui client care se comportă de parcă are 5 ani şi a văzut o jucărie la altu’ şi o vrea, exact pe aia, şi el? Când vom înceta să ne compromitem pe ideea că dacă nu o fac eu, merge la alţii-asha că mai bine câştig eu banii ăia? Cât de mare trebuie să fie suma să renunţăm la principii, etică, moralitate? Când vom realiza că nu suntem nişte executanţi, roboţi care aşteaptă următoarea comandă de la marele şi a tot-ştiutorul client? Când vom înceta să ne uităm numai la cifra de afaceri pentru a aprecia o companie de DESIGN?
Ştim cu toţii că noi, oamenii, suntem înzestraţi cu imaginaţie. Un aspect important în domeniul design-ului. Exact cum un pictor îşi antrenează mâna şi cunoştinţele tehnice pentru a putea reda pe o bucată de pânză imaginea pe care o are în minte, aşa şi un designer trebuie să-şi ducă idea până la capăt. În cazul print-ului, ideea depăşeşte limitele display-ului digital, având la dispoziţie o serie de tehnici în plus. Fiecare suport de print are caracteristici care, dacă sunt luate în calcul din stadiul de idee, se poate ajunge la realizări de calitate. De exemplu, dacă ar fi să transmit un mesaj pe o bucată de lemn, ar fi absurd să printez pe acel lemn un text cu un efect de emboss din Photoshop, când această tehnică îmi stă la dispoziţie cu ajutorul unei “imprimante” care scobeşte în lemn, oferindu-mi o soluţie mai apropiată de cea pe care am avut-o în minte.
Programarea Flash - O noţiune destul de abstractă pentru unii dintre noi, chiar şi pentru cei din “branşă”. În momentul în care sunt pus în situaţia de a explica ce înseamnă, recurg mereu la comparaţia dintre mine şi un păpuşar. Precum el se foloseşte de frânghii pentru a da viaţă respectivei păpuşi, tot aşa şi eu, prin intermediul programării în Flash dau viaţă design-ului.
Resursa care e bătută în cuie şi care din păcate nu ajunge aproape niciodată este timpul. Ca şi orice altă resursă e limitată, şi de cele mai multe ori e prost utilizată. În activitatea oricărei persoane timpul apare ca şi variabilă în ecuaţie. Cei mai mulţi dintre noi pierd cel puţin trei ore pe zi, fără a şti ce s-a întâmplat cu ele. Această pierdere nu e intenţionată sau conştientizată. Dacă ar fi aşa, ar fi mult mai uşor de corectat. Pierderile de timp se datorează de cele mai multe ori obiceiurilor nesănătoase. De exemplu, e aprope o regulă ca sarcinile uşoare sunt rezolvate primele, iar cele mai grele să fie lăsate pe final de zi. Sau începi o activitate, eşti întrerupt, uiţi care era ideea, începi alta şi în felul acesta nu termini nimic în timp util.
