Şcoli, licee, facultăţi, cărţi şi reviste, cursuri, tutoriale, training-uri, ne învaţă tehnici, ne învaţă să facem calculatorul să lucreze împreună cu noi, ne transformă din începători în avansaţi sau poate chiar experţi, ne ajută să ne transpunem viziunea într-o lucrare practică, însa nu ne pot oferi ceea ce ne dăm seama mai târziu că este cel mai important, şi anume experienţa de lucru propriu-zis, experienţa în lucrul pe proiecte reale. Proiectele reale au cerinţe şi limitări, deadline-uri tăioase, sunt proiecte cu finalitate palpabilă şi servesc unui scop precis pentru care cineva să ne şi plătească. Proiectele reale ne dau experienţa de care avem nevoie, fără doar şi poate, în momentul în care vrem să obţinem un loc de muncă într-un studio / o companie / o agenţie.
Experienţa ca tânăr designer se poate acumula în mai multe moduri şi poate veni din mai multe direcţii.
Una dintre cele mai practicate modalităţi de a ajunge să lucrezi pe proiecte reale, este să începi proiecte pro-bono, pentru clienţi mici şi medii, pentru afaceri care în mod normal nu îşi permit să angajeze o companie sau un studio. Deşi câştig material nu va exista, se va câştiga cu siguranţă experienţă de muncă pe un proiect real, cu finalitate, care îşi va servi scopul, fie el definirea unei identităţi, fie un website, fie o broşură sau un simplu raport anual.
Alţii aleg freelancing-ul pentru a experimenta lucrul pe proiecte reale, cu client real. Spre deosebire de proiectele pro-bono, freelancing-ul aduce şi profit, deşi în faza de început, veniturile sunt mici, pot acoperi anumite cheltuieli şi ne stimulează să mergem mai departe, să vrem mai mult. Personal pot spune că cele mai multe le-am învăţat ca freelancer. Ca freelancer înveţi ce înseamnă un brief, ce înseamnă începutul unui proiect, îţi dai seama că sfârşitul lui nu e când ai crezut că va fi imediat ce ai terminat de citit brief-ul, ce înseamnă comunicarea cu clientul, ce sunt deadline-urile tăioase, şi că designul grafic este o afacere, iar spre deosebire de lucrările şcolare sau lucrările personale, designul grafic este o artă comercială, artă cu o strategie în spate, artă cu un scop.
Lucrând pe proiecte reale, fie ele plătite sau nu, înveţi să accepţi critica, înveţi să accepţi sfaturi, înveţi jargonul din domeniu, înveţi ce componete trebuie să aibe o echipă, cine ce face şi cum, înveţi să respecţi standardele şi cel mai important, acum înveţi cu adevărat să înveţi.
În acest moment, majoritatea designerilor îşi aleg o disciplină, o specialitate (sau mai multe) cu care merg mai departe, cei mai mulţi îşi descoperă în această perioadă stilul personal, ceea ce este foarte important, pentru ca viitorul angajator să îşi poată da seama de felul în care un anumit designer vede lucrurile vizavi de un anumit proiect sau mediu. Aceasta este perioada în care se pun bazele unui portofoliu şi poate şi puţin branding personal.
Este important ca designerii să cunoască disciplina pe care au ales-o şi câte ceva din istoria ei, având în vedere că fiecare disciplină are cerinţele şi nevoile ei, pentru a evita greşelile comune, pentru a evita clişeele sau reinventarea găurii la macaroană atunci când nu este necesar. Un designer care caută să îşi cunoască cât mai bine disciplina aleasă, îşi măreşte considerabil şansele de a ajunge să facă ceea ce îşi doreşte.
Odată ce un portofoliu de lucrări reale poate fi pus la punct, e timpul să începem să ne găsim locul într-un studio / o companie / o agenţie. Este important să avem în minte ceea ce angajatorii caută într-un tânăr designer. Chestiunile generale pe care un angajator le caută sunt: originalitatea, jucătorii de echipă, felul în care şi dacă designerul poate spune o poveste legată de una dintre lucrările prezentate în portofoliu, pasiune, siguranţă de sine, portofolii prezentate creativ, inteligenţă în comunicare şi în prezentarea unui concept de design şi un aspect foarte important, puterea de a satisface mai mult decât necesităţile unui client.
Articolul nu se vrea a fi o reţetă de succes ci o analiză comprimată a etapelor prin care tinerii designeri trec pentru a acumula un minim de experienţă.
Am ales să tratez acest subiect având în vedere că sunt unul dintre cei mai tineri membrii ai echipei de design X3 Studios, proaspăt ieşit din Juniorat, şi mi se pare că nu e mult de când am trecut prin etapele mai sus menţionate. Am învăţat multe în jumatatea de an ce tocmai a trecut de când sunt aici, mai am enorm de multe de învaţat. Sunt recunoscător colegilor mei pentru cunoştinţele împărtăşite şi cel mai important, ca m-au învaţat să învăţ.



la 2:39 pm
Intr-un fel ma regasesc in cele spuse de tine mai sus, cu diferenta ca eu nu lucrez intr-o agentie. Incerc sa-mi fac drum singur si sa-mi gasesc clientii. Desigur ca este greu si ma lovesc de tot felul de piedici dar se poate!
Pana la urma care ar trebui sa fie idealul unui designer grafic?
la 11:21 am
[...] începutul anului trecut scriam un articol cu titlul “Acumularea experienţei ca designer grafic”. Articolul de acum vine ca o continuare şi îi vizează pe cei care sunt în cautarea unui job în [...]