X3 Studios Blog

Cu puţină întârziere, iată şi continuarea articolului…

2005

Cred că acest an este cel mai important de până acum în întreaga istorie a X3 (istorie scurtă, ce-i drept). Începutul de an a adus şi mici modificări în echipa de creaţie, Sorin fiind unul dintre noii veniţi. Şi încetul cu încetul s-a întâmplat ceva ce speram eu să ne ocolească ca şi echipa: ‘bisericuţe’- cred că e termenul potrivit aici. Am ajuns la un volum de lucru care permitea să ne acoperim cu uşurinţă cheltuielile, dar nu era unul care să ţină ocupată în permanenţă întreaga echipă - motiv pentru care au apărut anumite discuţii, cred eu.

Şi a venit la un moment dat ziua în care nu găseam nici o plăcere în a merge la birou. Nu mai aveam răbdare să ascult toate mărunţişurile, să încerc să rezolv situaţii puerile care apăreau… Nu asta trebuia să fie firma asta. Şi în acel moment am realizat că trebuie să schimb ceva.

Am auzit tot felul de zvonuri cum că am da faliment sau că echipa şi-a dat în bloc demisia şi alte exagerări de acest gen. Ce s-a întâmplat în schimb a fost restructurare. Pe data de 1 septembrie am rămas 6 oameni din 12. Şi pot să vă spun cât se poate de sincer că a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit s-o iau vreodată.

În lunile care au urmat s-a dovedit în schimb c-a fost şi cea mai bună rezolvare la o situaţie care risca să ia amploare. Volumul de lucru era suficient pentru întreaga echipă (chiar dacă am renunţat la anumite proiecte mai mici), cei rămaşi au făcut pasul necesar pentru acomodarea la noua formulă şi totul mergea în direcţia bună. Atmosfera de lucru a redevenit ceea ce trebuia să fie, nu mai existau discuţii doar de dragul de a le purta. Un nou început.

Şi pentru a păstra şi criteriul financiar ca parte din această poveste, vă spun că am încasat pe acel an aproximativ 140.000 dolari, care evident era o creştere substanţială faţă de anul precedent - şi culmea, cele mai productive luni au fost în a doua parte a anului.

2006

După toate cele întâmplate, anul 2006 a fost unul foarte calm. Ne-am văzut de treabă, totul mergea cum trebuia. Calitatea şi complexitatea proiectelor realizate începea să crească, echipa începea să lucreze din ce în ce mai bine împreună. Odată cu acest an am început să ne ţinem de bugetele impuse, să investim în retehnologizare - adică să începem să facem încetul cu încetul tot ceea ce ne-am propus.

Bineînţeles, lucrurile nu aveau cum să rămână atât de simple ;). În vară am demarat căutările pentru un nou spaţiu de birou - contractul de chirie din acel moment urmând să expire. De data asta, căutarea era una foarte specifică, ţinând cont de strategia de dezvoltare a companiei - da, exista şi aşa ceva;). De data asta, spaţiul nostru de lucru trebuia să fie destinat atât unei echipe structurate pe diferite departamente cât şi clienţilor şi partenerilor noştri. Ne doream un spaţiu de care să fim mândri şi care să impresioneze. Şi cum toate spaţiile amenajate erau foarte departe de viziunea noastră, m-am decis să construim! Aşa că în 12 august am demarat lucrările la ceea ce urma să fie noul nostru birou.

Chiar dacă odată cu restructurarea din anul precedent politica de angajare s-a schimbat (în sensul că angajam doar dacă chiar nu mai facem faţă, evitând astfel problemele apărute în trecut), volumul de muncă a crescut atât de mult încât în decembrie echipa număra 10 membri. Cu toate astea, se lucrau 9-10 ore pe zi în luna decembrie. Încasările pentru anul 2006 au reflectat această dezvoltare, ajungând la aprox. 200,000 dolari.

2007

Construim, construim, construim… Estimarea iniţială de 4 luni pentru finalizarea lucrării s-a transformat în 6, apoi 8… Merită să mai spun că începutul de an a fost departe de unul calm?;) De bine de rău, pe data de 14 aprilie ne-am mutat! Şi cu asta a început noua eră în viaţa acestei companii.

Strategia pe termen scurt şi mediu al companiei a devenit dezvoltarea pe piaţa naţională şi europeană. Noul birou ne oferea în sfârşit posibilitatea de a face acest lucru, atât fizic cât şi mental. Nu mai eram o firmă de apartament, încetul cu încetul, numele companiei însemna ceva (în afară de o anumită maşină…) - şi personal, vedeam în sfârşit mai departe de următorii 2-3 ani.

Am reuşit să impunem o structură organizaţională care funcţionează de atunci extraordinar. Echipa de creaţie a câştigat noi membri valoroşi, pe care Sorin, numit între timp Art Director, a reuşit să îi integreze perfect cu restul echipei. Departamentul de programare s-a dezvoltat şi el sub ochiul critic al lui Călin, cu noi juniori care între timp au dovedit că merită să facă parte din echipă. Andreea a reuşit să dezvolte departamentul Client Service (sau F.T., cum îi spunem noi J), aducând pe aceeaşi lungime de undă şi stil de lucru persoane cu experienţe total diferite - şi da, ştim că n-a fost uşor.

Tot 2007 a fost şi anul în care X3 Studios şi-a schimbat proprietarii: Călin, Cătălin şi Andreea au fost invitaţi (asta ca parte a pachetului de beneficii oferite) să facă parte din acţionariatul companiei care până atunci însemna o singură persoană (şi culmea, au acceptat!). Şi bineînţeles, actele oficiale au fost semnate pe 30 noiembrie, ziua oficială X3;). A fost mişto (trust me, I was thereJ).

Financiar, anul 2007 a fost unul greu. Chiar dacă incasările noastre au crescut mult (340.000 dolari), noul birou a necesitat investiţii masive pe care cu toţii le-am resimţit. Dar este o diferenţă între un efort financiar calculat şi dificultăţi reale financiare. Noi se pare că am fost norocoşi ;).

În loc de final…

Iniţial mă gândeam să vă spun despre ce urmează - dar cred că asta ar fi un subiect mişto pentru un alt articol ;). În schimb, am o intrebare: cum defineşti succesul? E vorba de cifra de afaceri? De biroul pe care îl ocupi? De premiile pe care le câştigi? De lista clienţilor?

Titlul acestui articol (mă rog, articole) implică un succes. Doar că cel despre care eu vorbesc nu are nimic de-a face cu bani, birouri, premii, strategii. Eu vorbesc de oameni. Vorbesc de fiecare om cu care am lucrat vreodată, de la care am avut enorm de multe de învăţat. Vorbesc despre cei care compun echipa în continuare şi care mă învaţă lucruri noi în fiecare zi. Ei sunt adevărata poveste de succes - eu am doar ocazia să fiu prin preajmă.